1. Pentru că e o poveste care nu dispare odată cu genericul final. Rămâne multă vreme cu tine, te răscoleşte, simţi nevoia s-o recomanzi celor dragi şi să o dezbaţi cu prietenii. Te face să priveşti în tine şi înapoi în trecut. E mai mult decât un film, e un eveniment.
2. Dacă mai credeți încă în cinemaul de autor, provocator și profund. Dacă tânjiți la transcendența și emoția care îți răpesc creierul și inima și care au puţine în comun cu evazionismul. Ca orice film mare, vorbeşte despre business-ul confuz, dar și izbăvitor, de a trăi. Close este o peliculă despre prietenie și responsabilitate ce are în miez prietenia intensă între doi băieți de treisprezece ani, de la care ieși adânc mişcat.
3. Dacă puteţi suporta o supradoză de emoție, de nivelul unui electroșoc. Al doilea film al belgianului Lukas Dhont, după puternicul şi controversatul Girl, îți trage un glonte de argint în inimă, ca să te transforme, indiferent de faza lunii, într-un ghem de simțire și de neliniște. Ar trebui să aibă, pe generic, un avertisment: „atenţie, pelicula îţi poate provoca puternice reacţii afective”. Ceea ce începe delicat, aproape bucolic, continuă percutant ca o mănuşă de box înfăşurată în catifea.
4. Pentru că e prilejul ideal să descoperiți noul copil minune al cinematografului european, cocoloșit de mai toate marile festivaluri, cu Cannes-ul în frunte (unde Close a luat Marele Premiu al Juriului ). “Nu a durat mult până când mi-am dat seama că eu că vreau să fac filme intime, personale. Am vrut să încerc să explorez lucruri care au fost tulburătoare pentru mine în copilărie și la începutul adolescenței. Apoi, într-o zi, m-am dus să vizitez vechea mea școală primară din satul natal. Mi-au revenit în minte amintirile din acea perioadă, când era foarte greu să fiu eu însumi cu adevărat. Băieții se comportau într-un fel, fetele în alt fel, iar eu mă simțeam mereu ca și cum nu aș fi făcut parte din niciun grup. Chiar și astăzi, încă mă confrunt cu anii dureroși din școala primară și gimnaziu, fără să vreau să par prea dramatic în această privință. Așa că am încercat să scriu aceste sentimente și să exprim ceva despre acea lume din propria mea perspectivă”, povesteşte cineastul.
5. Pentru că acest teen movie de autor „te va face să te gândeşti la propriile prietenii. La urma urmei, ce este viața dacă nu punctul culminant al drumului parcurs alături de tovarășii de drum? S-ar putea să-i rănești, dar şi ei pe tine, însă acesta este riscul atunci când cauţi dragostea”, scrie criticul Patrick McDonald. „Am așternut câteva cuvinte pe hârtie: prietenie, intimitate, frică, masculinitate... și Close a ieșit din asta. Intenția mea a fost să fac un film care să aducă un omagiu prietenilor cu care am pierdut legătura, din cauza mea, pentru că am păstrat distanța și am simțit că am i-am trădat. În plus, am vrut să vorbesc despre pierderea cuiva drag și despre importanța timpului pe care îl petrecem cu cei pe care îi iubim. Povestea se bazează, în esență, pe ruperea unei relații intime și pe sentimentul de responsabilitate și de vinovăție care decurge de aici. În anumite privințe, este începutul călătoriei spre adolescență”, declară Dhont.
6. Ca să descoperi doi actori copii fenomenali. Cu atât mai impresionantă e performanţa lor, cu cât a fost rodul întâmplării. Regizorul l-a întâlnit pe Eden (care îl interpretează pe Léo) în trenul care mergea de la Anvers la Gent, la scurt timp după ce a scris prima scenă a filmului, şi a fost frapat de expresivitatea puştiului. Procesul de casting a fost laborios. În final, au fost selectaţi 40 de copii care au dat probe în perechi. Când cineastul i-a văzut pe Eden și Gustave (care îl joacă pe Rémi) împreună, a știut că au o legătură specială, pentru că „au reușit să se scufunde în emoția scenelor ca apoi să-și revină rapid. Au fost copilăroși și totuși și-au abordat rolurile cu maturitate”. Au format o pereche fantastică.
7. Pentru că pelicula are un scor aproape perfect (91%) de cronici pozitive pe site-ul Rottentomatoes.com. Criticii de film îl consideră, în cvasiunanimitate, un studiu profund emoţionant al iubirii frăţeşti şi unul dintre cele mai sfâșietoare portrete ale bullying-ului filmate vreodată. Pentru aceştia, Close este o perspectivă tandră, extraordinar interpretată, asupra inocenței pierdute în copilărie.
8. Pentru a-i observa coregrafia. Close este creaţia unui cineast pentru care corpul şi mişcarea sunt esenţiale. În timpul studiilor de film, el prefera să facă stagii cu coregrafii. Voia să devină dansator, nu regizor. Mai târziu, scrisul i-a oferit o altă modalitate de a canaliza această dorință, iar cuvintele au început să se traducă adesea în intenţii corporale. Dhont şi-a dat seama că îi este mai greu să se exprime prin scris decât prin mișcare și dans, aşa că acum operele sale încorporează mișcarea ca mijloc de comunicare.
9. Pentru că reafirmă vitalitatea cinemaului european
Dhont creează o poveste onestă și devastatoare despre pubertate, dezvăluindu-ne temerile și nesiguranța pe care le trăim în această perioadă de formare. E imposibil să rămâi apatic la mesajul său puternic.
10. Close este o călătorie emoționantă prin adolescenţa confuză ce descrie cu autenticitate acele momente în care fericirea și fantezia se diluează în fața cruzimii și a intoleranţei lumii din jur. Tinerii actori Eden Dambrine și Gustav De Waele sunt o revelaţie pentru că poartă pe umeri, cu o maturitate şi un echilibru frapante, enorma greutate a filmului. Cineastul știe cum să capteze sugestiv intimitatea în fața camerei și permite ca sentimentele să fie exprimate fără cuvinte. O operă excepţională care îl poziționează pe Lukas Dhont ca una dintre noile voci ale cinematografiei europene, datorită talentului și a hipersensibilității cu care spune povești ce merită să fie văzute de un public larg.
Anca Grădinariu
